Opera & Socializing

Într-o seară blândă de octombrie, am străbătut aleile presărate cu lumânări din grădina Casei Filipescu Cesianu cu prilejul A Serious Affair – Voice Opera Show, un eveniment organizat de Clubul Rosumovi. Într-un cadru intim și sofisticat, savurând prosecco, am ascultat arii celebre interpretate de soprana Irina Ionescu, acompaniată de Alina Pavalache la pian și de tenorul Alexandru Nagy, acompaniat la pian de Raluca Oatu. Trebuie se recunosc, pereții clădirii în stil belle epoque au oferit o acustică foarte bună pentru un spectacol în aer liber, dar și un setting aristocrat, care a multiplicat fiorii pe care îi oferă oricum opera.

Pure Artistry

În Noaptea Alba a Galeriilor, orașul a fost bântuit de iubitorii de artă, iar una dintre destinații a fost Amway Business Center, care s-a transformat cu această ocazie într-un spatiu alternativ dedicat artei contemporane – Artistry Studio Gallery. Acest proiect cultural inaugurat de Amway România, e dedicat trendsetterilor urbani care își urmează pasiunile. Acolo am admirat lucrările artistei Irina Yahfouf Dragomir, portrete în culori puternice și acide, care-ți îmbie latura fantezistă și opere semnate de Sînziana Coşoianu, autoportrete, ironii urbane și forme simplificate, în stil pop art, ce fac parte din seria Warnings. 

Lansare de carte cu preludiu alternativ

Aseară am fost la lansarea cărții Descoperă-te, semnată Andreea Raicu. Misterul a început încă de la intrarea clubului Interbelic, unde am primit un plic cu instrucțiuni, o mască medicală și o carte de joc – ca în filmele cu societăți secrete. Apoi am coborât la subsol unde am mers printre coridoarele strâmte, cu efecte de lumini, către o cameră lugubră unde o actriță a oferit fără cuvinte o interpretare alternativă foarte reușită ce transmitea emoții raw, precum ura de sine, presiunea de a fi perfectă și tumultul interior, atât de specific feminin. Printre colțurile sinistre erau potretizate și alte păcate, precum vanitatea, obiceiurile nesănătoase sau neglijarea sufletului în favoarea aparențelor. Deși experiența a fost foarte intensă (chiar discutam cu cineva că multe persoane păreau a fi amuzate, din instinct de apărare – negarea e ce mai naturală reacție), totul s-a terminat cu bine, pentru că am luat liftul și am ajuns la lumină, unde era un eveniment cât se poate de glam. “M-am înfometat si m-am chinuit cu cele mai cumplite cure de slăbire în călătoria mea în care căutam perfecțiunea. M-am chinuit cât am putut, atât la interior, cat și în exterior. Este incredibil câte lucruri se schimbă atunci când începi să-ți dai întâlnire cu tine și să te conectezi cu corpul tau: îți apar nenumarate căi, iar ambițiile, care deseori ne împovărează fără sens și nu ne lasă să vedem ce contează cu adevarat, încep treptat să se topească”, spune Andreea Raicu pe blogul ei. Cartea se împarte în trei: sănătate, frumusețe și dezvoltare personală. Și suntem invitate să o citim pentru a afla despre noi. 

Acoperișurile Gasshō-zukuri, din satul Ogimachi Japonia

În Shirakawa-go, în Prefectura Gifu din Japonia, e un sat care pare înghețat in timp, în perioada Edo, pe vremea shogunilor și a samurailor. Ogimachi este patrimoniu UNESCO, iar casele țărănești (denumite minka) vechi de peste 250 de ani au acoperișuri gassho-zukuri, în traducere liberă “mâini împreunate pentru rugăciune”.

Aceste acoperișuri sunt proiectate de așa natură încât unghiurile înguste să nu adune deloc zăpadă deloc în timpul iernilor dure din Japonia. Hoinărind prin acest sat istoric, am făcut multe poze, dintre care nici una reușită (așa e când călătorești cu familia, și nu cu fotografi profesioniști) însă am vizitat o fabrică antică de mătase, casa unui samurai foarte respectat si am mâncat într-un local o supă în care nu știam dacă în farfura mea sunt insecte sau legume. Erau niște legume extrem de ciudate. Dar Japonia e o cu totul altă poveste.

Era frig, iar soarele avea dinți. Cu toate astea, m-am plimbat fără griji pe străzile înzăpezite și mi-am luat înghețată – pentru asta am plătit scump când am ajuns în țară, cu multe zile de gripă. Și mi-am luat suverinuri vrăjite, care îmi păzesc dormitorul de spirite rele. De fapt, mă anunță doar de prezența lor, prin clinchete cristaline. Superb!

Acoperișurile Trulli din Alberobello, Bari, Italia

N-am apucat să admir acoperișurile trulli din Alberobello la apus, așa cum plănuisem, pentru că am ajuns seara. Cînd călătorești, socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg. Să zicem doar că, deși eu eram la volan, cineva a ales un traseu greșit pe GPS, deci am bântuit toată ziua prin Puglia. N-are rost să lămuresc a cui a fost vina, probabil știi cum e cu micile ciocniri din călătorii. Alberobello e patrimoniu UNESCO, zona înfrățită cu  Shirakawa-go, din povestea de mai devreme.

Trulli fascinează atât amatorul de Instagram cât și călătorul de rând prin acoperișurile conice, construite fără nici o soluție de liant. Acoperișurile bizare, conice, sunt pictate cu simboluri magice, păgâne sau religioase (cruci, inimi, stele, semilune etc), la fel și pereții văruiți cu alb. Se spune că denumirea de trulli ar proveni din latinul trulla, care înseamnă cupolă din calcar.

Alberobello e un oraș construit în secret, deoarece contele Andrea Matteo Aquaviva a început construcția încălcând un decret regal, ce presupunea permisiune legală de la Ferdinand de Aragon (deh, erau rude) și bineînțeles, taxe în visteria statului. FYI, acoperișurile au fost cândva albe, dar timpul le-a măcinat culoarea, iar cupolele trulli au sex masculin și feminin (masculii au măcuilii denumite pinakkolo).

Castelul de lut Valea Zânelor, Porumbacu de Sus, Sibiu

Castelul de lut Valea Zânelor pare un loc parcă desprins din poveștile noastre, cu balauri, zmei și zburători. Și deși poate nu-și merită locul alături de  locuri medievale precum Alberobello sau Shirakawa-go, am fost de curând și pot spune că este o capodoperă a arhitecturii fanteziste. Probabil Gaudi ar fi fost mare fan.

Acest castel a fost ridicat recent de meșteri din Maramureș pe baza unei fundații din beton și pietre cu pereți din chirpici, și a izvorât din imaginația lui Răzvan Vasile, un publicitar care a renunțat la București în favoarea Maramureșului. “Tencuiala exterioară este de var și nisip și turnurile sunt din piatră de rău, zidite cu var și nisip. Totul este realizat cu materiale naturale, iar ferestrele şi uşile sunt diferite, fiecare cameră având intrarea sa separată.”, a explicat Răzvan Vasile, pentru casenaturale.org.

Probabil vă întrebați cum e înăuntru. Oh, sunt multe paie și miroase a fân și a poveste. Am înțeles că în curând camerele vor putea fi închiriate și… dacă aș ști unde, m-aș înscrie deja pe lista de așteptare.

Sunt acel gen de persoană care dă click la articolele despre clișee franțuzești, care a citit cartea How to be Parisian și care nutrește o eternă fascinație față acel je ne sais quoi parizian. Cred că a pornit de la Catherine Deneuve, dar s-a amplificat cu fiecare vizită în Paris. Am observat femeile din cafenele, de pe străzi… inspiră clasă și rafinament în orice context. Chiar și în ploaie. Chiar și cu sneakersi. Chiar și când aleargă după metrou. Sunt elegante, dar într-un mod firesc, ca și cum nu s-ar fi străduit deloc. Și nu sunt deloc acel clișeu, precum Carrie Bradshow în Paris (aceea e fantezia americană a acestui termen). Pe de o altă parte, unele detalii (un accesoriu, o coordonare vestimentară sau un contrast) îți oferă impresia că totul este super-studiat. Pentru mine această performanță este un mister – dacă e să mă străduiesc eu, păi se vede! :D. Și de fiecare dată când vorbesc cu franțuzoaice, le întreb cele mai ciudate lucruri. De pildă:

“Cam cât te aranjezi de obicei înainte să ieși din casă”. Traducere: Te străduiești să fii cochetă sau îți vine natural? 

“Cât de des îți speli părul?” Traducere: Așa îți stă părul mereu, efortless cool? Sau te-ai coafat azi?

“Îți faci singură unghiile?” Traducere: “Nu-mi spune că ție chiar îți rezistă manichiura șapte zile, impecabilă!”

Nu m-am abținut de la acest gen de întrebari când am vorbit cu fetele citate mai jos și am pus accentul pe liberté, égalité & beauté.

Marine

Am cunoscut-o pe Marine la lansarea Chanel Espace Beauté din Baneasa Shopping City, în urmă cu vreo trei ani. Purta o rochie neagră, o împletitură lejeră și cred că avea doar mascara, așa că toate elementele look-ului se completau fără să concureze pentru atenție. Ulterior ne-am mai revăzut și la alte evenimente și am avut ocazia să-i observ stilul: clasic, actual și cât se poate de french! Mă uit adesea la story-urile ei de pe Instagram pentru că, locuind în Paris, filmează mereu orașul, foarte rar pe ea însăși. Însă pot să dezvălui că e persoana la care mă refeream mai devreme când zicem că franțuzoaicele sunt stylish și prin ploaie.

Secretele ei de beauty

“Într-o zi obișnuită, nu-mi ia foarte mult să-mi aranjez părul – e foarte fin și încerc să nu îl spăl zilnic. Iar realizarea unui pony tail îmi ia 30 de secunde! Din când în când mai încerc câte o coafură mai specială, însă de una singură. Îmi place să răsucesc părul pe o parte și să îl fixez cu o clemă.”

Cred că parfumul este cel mai important element al unui look, așa că testez mereu pe piele înainte să cumpăr, pentru că aroma poate să difere de la o persoană la alta. În general, aleg esențe light, care să nu miroasă pe un perimetru de 100 de metri… Cred că e un fel de agresiune olfactivă la adresa celor din jur. Prefer miresmele delicate și soft, sunt cele mai elegante.”

“Nu cred în diete, decât în scop medical. Am auzit odată că cel mai bun mod de a-ți alege alimentația e să-ți asculți corpul. De exemplu, dacă are nevoie de calciu, îți va fi poftă de iaurt și de brânză. Îmi place mult ideea pentru că îmi permite să mănânc tot ce vreau! ;)”

“Port mereu în geantă un balsam de buze și un anticearcăn. Unul dintre secretele mele e că nu apelez la retușuri decât în situații de urgență. Mă machiez dimineața înainte să merg la birou, iar înainte să ies seara, curăț tenul și aplic un machiaj fresh. Dacă ai timp, cel mai bine e să procedezi așa. Crede-mă, pielea ta îți va mulțumi.”

Charlène

Anul trecut am fost la o lansare de parfum la Paris, iar pentru că Charlène face parte din echipa Givenchy, am mers împreuna la pranz. Cred că până la restaurant a fost o plimbare de douăzeci de minute și nu mai știu cu ce eram încălțată, dar mi s-a părut că am făcut mult pe drum. Probabil tocurile erau de vină. Și Charlène purta tocuri, dar cu toate astea mergea cu relaxare dezarmantă, cu o postură nealterată (nici de găurile din pavaj). Avea ochii conturați într-o nuanță de indigo și purta un blush ce inspira un entuziasm contagios.

Secretele ei de beauty

“După ce îmi spăl părul, îl usuc cu capul în jos pentru a obține puțin volum, chiar dacă nu durează. Am firul extrem de drept.”

“Ritualul meu de îngrijire începe de la demachiere. Folosesc o spumă de curățare, apoi un serum iar la final, o cremă cu factor de protecție.”

“Cred că atunci când un machiaj e reușit, nu atrage atenția, ci pune în valoare femeia care îl poartă. Folosesc primer, apoi aplic fond de ten, anticearcăn, pudră și un voal de blush (majoritatea produselor Givenchy, desigur). Apoi folosesc un serum de gene Urban Decay ca bază, înainte să aplic o mascara neagră. Îmi place să-mi pun în evidență ochii verzi! Următorul pas sunt sprâncenele, folosesc un creion maro și un pic de fard de pleoape pentru a le retușa și a obține un rezultat clean și natural. La final, aplic un highlighter pe buze (are un efect deosebit), iar după aceea folosesc o nuanță de ruj roz sau nude și îl aplic cu pensula pentru un rezultat de lungă durată. Seara, singurul lucru pe care îl adaug în plus machiajului de zi e fardul de pleoape. Cel mai complex machiaj îmi ia aproximativ 20 de minute.”

“Îmi plac parfumurile dulci. De fiecare dată când miros un parfum nou, închid ochii și îmi imaginez persoana căruia îl voi dărui, pentru a-mi da seama dacă se potrivește cu personalitatea ei. Folosesc aceeași strategie și când îmi aleg parfumuri pentru mine.”

“Îmi place să mănânc dar și să gătesc, în special feluri pe bază de brânzeturi. Dar cel mai mult îmi plac deserturile, mai ales chiocolata și produsele de patiserie. Îmi e foarte greu să nu mă opresc în toate cofetăriile.”

Connie 

Connie nu este franțuzoaică, însă este una dintre primele persoane pe care le asociez mental cu șarmul french. Înainte să o văd în campanii și la evenimente, am remarcat-o într-un club. Purta o rochie neagră cu bretele foarte subțiri (înaltă, cu spatele drept) și se juca cu mâinile prin părul tuns bob. Am rămas cu privirea la ea chiar înainte să se întoarcă și să remarc cât e de grațioasă și de firească în eleganța ei, pentru că puteam să observ cum o priveau oamenii din jur. Și ce efect avea asupra lor. O prietenă a văzut că eram fascinată și mi-a zis că o urmărește pe Instagram. Asta fac și eu de atunci.

Secretele ei de beauty

“Îmi spăl parul în fiecare zi folosind șampon și balsam. Iarna, il usuc stand cu capul in jos cu feonul, iar vara îl las sa se usuce natural. Nu mă coafez niciodată, însă îl tund cel puțin o data la doua luni (breton & vârfuri). Dacă ar fi să dezvălui vreun secret, acesta ar putea fi dependența mea de highlights (șuvițe care par decolorate de soare, se obțin în vacanțe de vară și prin tapajul părului cu atingeri fine de pensulă cu pudră decolorantă).”

“Mă aranjez la fel in fiecare zi după același ritual care îmi ia cam 45 de minute, indiferent unde m-aș duce :). Folosesc produse de skincare Kiehls și Fillerina și mă machiez la fel intotdeauna: cu anticearcăn, creion dermatograf negru sau la culoarea prunei, blush, iar seara port și ruj. Apelez la specialiști pentru manichiură și pedichiură.”

“În alegerea parfumului am observat ca aleg aromele usor exotice si pudrate (Baccaratt Rouge, Maison Francis Kurkdjian & Iris Poudre, Frederic Malle).”

“Dietă? Nu îmi impun dietă, dar cred că în mod firesc mănânc pește, fructe de mare, carne și salate. Aș putea spune că țin o dietă mediteraneană. Nu comand niciodată desert! Și fac sport! Îmi place să fumez și să beau un pahar de șampanie sau de vin alb în fiecare zi, sunt plăcerile mele vinovate.”

“Mă inspiră oamenii altfel, oamenii care au povești. Femeile îndrăgostite. Margaretele. Marea. Muzica. Bijuteriile vechi. Girafele. Cred că oamenii vulnerabili sunt mai frumoși și consider că educația și sensibilitatea reprezintă stilul, iar hainele și accesoriile ne acoperă apoi în mod firesc.”

 Concluzii

• Franțuzoaicele sunt mult mai relaxate decât noi (care, precum femeile din Rusia și din Ucraina, avem tendința să ne dorim să fim absolut perfecte, să strălucim într-un mod orbitor).  Relaxarea e mult mai seducătoare decât efortul.
• După aceste interviuri am realizat că fetele care au șarm franțuzesc pun pe primul plan starea de spirit: să se simtă bine în pielea lor, să facă ce le place, să mănânce ce-și doresc! În același timp, își cunosc atuurile și le pun în evidență și cred în cochetărie, însă nu cu prețul stării lor de bine.
• Ce am remarcat de pe conturile de Instagram (unde multe dintre poze sunt cu spatele, cu peisaje iar selfie-urile sunt o mare raritate) este că nu au această nevoie de validare în măsura în care o avem noi. Bineînțeles, acum generalizez, însă în linii mari, acest fapt devine evident daca urmărești cîteva franțuzoaice. Simplitatea e într-adevăr cea mai înaltă formă de sofisticare.

Din experiență pot spune că nici un make-up artist, oricât de reputat, nu știe să te pună în valoare precum o poți face tu. Da, desigur, înainte de nuntă poți să faci un training cu un make-up artist profesionist, să-ți spună că ai nevoie de o pudră HD, de gene false sau de un produs fixator. Însă modul în care te machiezi tu când ești pe grabă e varianta cu care ești confortabilă. E varianta pe care o știe lumea. E varianta pe care o vei recunoaște (și pe care vei dori să o vezi) în poze.

Însă Meghan Markle (with the sparkle, cum zic americanii) nu e o fată obișnuită. Ea e în primul rând o actriță, care lucrează în domeniu de ani de zile. Drept urmare, să-și aleagă un prieten (respectiv, MUA Daniel Martin) care a machiat-o de sute de ori drept make-up artist pentru nuntă mi se pare o variantă echivalentă cu cineva care preferă să se machieze singură decât să riște experimente de beauty. Pentru că știe că rezultatul va fi unul natural și dezirabil.

Dacă știi câte ceva despre machiaj, poți observa că este vorba despre unul natural. Pe ten, care conform publicației Allure a fost împrospătat cu fondul de ten Giorgio Armani Luminous Silk, s-au putut observa pistruii naturali, buzele au fost hidratate cu un produs emolient și nude, cearcănele mascate cu Touche Eclat de la YSL (tot cf Allure), însă ochii au fost încărcați de gene false și fard maroniu, pentru că, deh, oricine  vrea să arate bine în poze, mai ales când te fotografiază o lume întreagă!

Pentru unghii, prințeasa Meghan (de acum, așa îi zicem) a folosit un lac nude de la Essie, cu tradiție în Casa Regală. Se știe că unele dintre regulile monarhiei britanice e să nu se folosească lacuri de unghii colorate, deci îi aplaudăm decizia.

Apoi, hai să observăm acel coc relaxat dar structurat, la baza cefei, care a fost realizat de hairstylist-ul Serge Normant. Stilul e foarte hot pe catwalk, dar deloc în conformitate cu tradiția Coroanei. Astfel, Meghan a adus un plus de prospețime evenimentului, amintind tuturor că nu e vorba despre o nuntă regală obișnuită.

Markle, înainte să fie ambasador UN pentru femei, actrița pe care o știi din serialul Suits sau prințesa care a ajuns (la propriu), era o fată jumătate caucaziană (din partea tatălui cu cazier care stă în Mexic) și jumătate neagră (provenind din Crenshaw – un cartier din New York, care e un echivalent al Ferentariului din București). E o fată care și-a văzut sora vitregă și prietena cea mai bună din copilărie turnându-i secretele și slăbiciunile tabloidelor contra cost, e o fată care a văzut poze aranjate de paparazzi cu tatăl ei care nu era nici măcar invitat, citind despre Casa Regală. E o fată care a renunțat de meseria de actriță. La site-ul de lifestyle, The Tig. Și la propriul lifestyle, de dragul iubirii.

Iar Harry? N-am cuvinte, are niște c****e fenomenale. A înfruntat Coroana și toate tradițiile aferente însurându-se cu o femeie cu trei ani mai mare decât el (prima sprânceană ridicată), divorțată, cică de două ori (a doua) și  jumătate neagră (a treia). În plus, era și actriță. Ce mai e de zis? A creat un precedent pentru toate femeile predispuse la discriminare care cred că viața nu mai poate fi imprevizibilă sau uimitoare după 30 de ani.

Dar hai să revenim la machiaj. Poți să-ți iei fondul de ten menționat. Și anticearcănul. Le-am testat pe amândouă și sunt senzaționale. Parol! Însă doar iubirea, acea iubire suficient de puternică încât să rupă atât bariere cât și gura lumii te poate face să strălucești așa, exact ca Meghan. Și admirația bărbatului iubit. 

1. The resting bitch face. Scarlett O’Hara are the original resting bitch face, atât de trendy în ziua de azi. Atunci când chipul ascunde emoțiile pentru că ești plecată cu gândul, iar oamenii cred că ești evil. Încearcă și tu!

2. Să știu ce vreau…

3. Și ce nu vreau.

4. Totul despre șantaj emotional… Mai e ceva de zis?

5. Să-mi trăiesc emoțiile intens…

6. Dar foarte rapid.

7. Să nu mă cramponez prea mult de părerea altora…

8. Efectul wow? Rochia. Și atitudinea. Și rochia.

9. Chiar și atunci când e făcută dintr-o draperie.

10. Că e OK să mă plictisesc repede.

11. Și să am un apetit sănătos.

12. Ah, pardon. Asta nu!

12. Să încep să apreciez unele lucruri abia când nu le mai am.

13. Să nu merg la culcare supărată, ci să stau trează toată noaptea plănuind răzbunarea.

14. Să nu mă implic în drame…

15. Indiferent cât de grave ar fi lucrurile.

16. OK, poate doar în dramele personale.

17. Și să îmi păstrez optimismul. Pentru că mâine e o nouă zi!

*Acest articol este un pamflet. Don’t take life too seriously. It will kill you :P.

Ea se ducea la Adjud, la o competiție de viteză. Alerga ținându-se cu mâinile de cozi, și credea că gestul acesta o echilibrează, o ajută să câștige. El călătorea împreună cu colegii de armată. Ea moldoveancă, din Mărășești, cu dragoste nativă față de pământ. El, pui de polonez, crescut pe Hristo Botev, iubea Bucureștiul. Dar pe ea a iubit-o mai mult.

Mi-a spus la un moment dat că, atunci când i-a notat adresa, îi tremurau mâinile de emoție, nesperând să aibă o șansă cu o fată așa de frumoasă. Doar așa facem când inima ne coboară în stomac, când suntem emoționați, anxioși, sau când ne curpinde frigul. Tremurăm.

Când a terminat armata, după câteva luni de corespondență, el a luat-o de soție – în anii 50 poveștile inimii se tranșau mult mai ușor. Și s-a mutat la Mărășești. Nu s-a adaptat total niciodată, nu a învățat să iubească pământul, și îl vedeai adesea pierdut în melancolia Bucureștilor. Dar, chiar și după episodul despre care urmează să-ți povestesc, el mi-a spus că nu și-a regretat niciodată decizia.

În ziua aia, ea îl aștepta entuziasmată acasă. Se aranjase toată dimineața, pentru că urmau să meargă la concertul Mariei Tănase. Dar el își găsise ceva de treabă pe câmp. La un moment dat, i-a atras atenția un proiectil exploziv, întinat, ruginit. Curiozitatea, dorința de a proteja pe alții, ceasul rău (sau cine știe ce) l-a mânat să îl atingă, să încerce să îl mute…

Dacă ar fi avut străbuni din Mărășești ar fi fost mai prudent. Ar fi tremurat de frică. Ecourile primului Război Mondial încă erau vii la acea vreme. Deși erau în defensivă, în 1917, trupele de la Mărășești au efectuat 61 de contraatacuri pe parcursul celor 14 zile de luptă. E locul în care eroii le-au declarat inamicilor: „Pe aici nu se trece”. Și așa a fost. Dar cu ce preț? Dacă ar fi fost din partea locului, cred că ar fi fost mai ezitant, cu gândul la sacrificiile uriașe care au fost onorate cu un mausoleu.

Însă el a privea războiul ca pe o poveste urâtă, așa că luat proiectilul în mână. În acel moment și-a pierdut trei degete, concertul Mariei Tănase, și nu doar atât. Trauma i-a declanșat Parkinson, o boală care se manifestă printr-un nivel anormal de scǎzut de dopaminǎ ȋn creier. E corelată cu mișcarea, echilibrul și cu multe alte funcții. Dar cel mai recunoscut simptom este tremuratul.

Îmi vin în minte flashback-uri cu unele dimineți în care îmi aducea lapte cu cacao, și mâinile îi  tremurau… dar nu îmi amintesc să îl fi vărsat vreodată. Copil fiind, îl întrebam fără menajamente: „Dar de ce tremuri, bunicule, e cald și soare!”. Îmi spunea, zâmbind, că e emoționat. Atât puteam să înțeleg pe atunci. Că tremurul incontrolabil e provocat de frică, de anxietate sau de frig. Acum știu că și de Parkinson.

În România sunt aproximativ 72.000 de persoane afectate de această boală, iar Asociaţia de Luptă împotriva Bolii Parkinson a lansat Instalaţia din Lalele – prima instalaţie interactivă de la noi din țară, ce transpune artistic simptomele acestei afecțiuni. Până duminică, 24 aprilie, poți atinge lalelele tremurânde, care la contactul cu mâna ta își vor calma licărirea. Le vei găsi în pasajul pietonal de la Universitate. Poate treci pe acolo.

Laleaua roșie este, din 2005, simbolul internaţional al luptei împotriva bolii Parkinson. Povestea lalelei Parkinson a început în 1980 când un horticultor olandez diagnosticat cu această boală a creat o lalea roșu cu alb, ce redă speranţa pacienţilor. Trecătorii sunt invitați să interacționeze cu lalelele și să susţină pacienţii cu boala Parkinson prin urcarea pe Facebook a fotografiilor cu „Instalaţia din Lalele”, împreună cu unul dintre hashtag-urile campaniei: #instalatiadinlalele, #gradinacusperante, #lalelerosii, #boalaparkinson, #imbratiseazalalele (https://www.facebook.com/parkinsonromania).

Basmele conturate în desene animate sunt primele povești de viață cu care avem contact. Și, deși niște clișee, când abia bâjbâim lumea, ne fac să credem în magia de a trăi, în dragoste la prima vedere și în broaște sau bestii care se transformă în prinți. Dar ce te faci când pășești în lume și constați că, dacă ți-ai pierdut pantoful, e un semn că ai băut cu un Aperol peste limită, și nicidecum un indiciu că iubirea vieții e după colț. Iar când iluziile de cristal, plămădite sub magia Disney, se sparg, ele se transformă în veritabile traume.

E adevărat că Disney a început să-și mai repare din neajunsuri cu desene precum Frozen sau Maleficent, dar (cel puțin) pentru generația noastră, e prea târziu, răul a fost făcut. Mărturisesc că aș putea să scriu o lucrare de doctorat pe tema asta, despre cât de diferită e viața reală față de simularea oferită de povești. Dar mă voi rezuma în principal la deziluziile legate frumusețe. Credeam…

1. Că atunci când o să cresc mare o să am părul des și lung ca Ariel și, dacă o să îmi fac breton, o să arate mereu impecabil!

Spre șocul meu din fiecare dimineață, părul nu arată senzațional by default. Poate doar după un tratament de hidratare și după ce un hairstylist priceput îl spray-ază cu un pic de magie. Și poate, dacă aș purta extensii. Dar nici atunci nu va fi le fel de lung și bogat. Deci trebuie să mă resemnez în fața realității – nu voi avea niciodată părul ca mica sirenă.

via GIPHY

2. Că, dacă ai răbdare, speri, visezi și-ți faci treaba, înainte de bal, o vrajă te va coafa, te va machia ca la carte și-ți va alege ținuta.

Ummm, nu! Indiferent câtă treabă ai fi avut în ziua respectivă, dacă e vreun așa-zis bal, tot tu singurică va trebui să-ți faci părul și machiajul, sau va trebui măcar să-ți faci timp de programări. Dacă nu te cheamă Cenușăreasa, poți să aștepți mult și bine… balul poate avea loc și fără tine.

via GIPHY

3. Că tușul, odată aplicat, va arăta mereu perfect!

În primul rând, cine a zis că vei reuși să-ți aplici tușul la perfecție, ca Jasmine? Dar, hai să zicem că e posibil, doar nu degeaba există vorba “să nu întrebi niciodată o femeie cu codițe de tuș de ce a întârziat”. Apoi, de ce ni s-a creat așteptarea că va arăta perfect pe tot parcursul zilei, din toate unghiurile. Codițele pot curge, se pot estompa sau le poți compromite chiar tu, atingându-ți ochii, dacă uiți că ești machiată!

via GIPHY

4. Că vei arăta super când te trezești și din cel mai profund somn.

Frumoasa adormită era o mică excepție. Noi, restul muritoarelor, ne trezim cu ochii lipiți, părul vâlvoi și urme de cearșaf pe față. Iar dacă ar trebui să fim trezite de vreun prinț, probabil am fi nevoite să ne scuzăm jumătate de oră, pentru amenajare, din clipa în care am deschide ochii. I woke up like thiiiis!!!

via GIPHY

5. Că demachierea e floare la ureche.

Serios? Îți îndepărtezi machiajul cu ruj roz, tuș, mascara și smokey eyes în două secunde? Adică nu îți plimbi pe ten 5 dischete demachiante, înmuiate în loțiuni cremoase sau micelare, nu te speli apoi pe față cu un produs special, sau nu folosești măcar un tonic, pentru o curățare desăvârșită? Vai, Mulan…

via GIPHY

6. Că animalele de companie îți vor împleti părul…

Da, mi-am imaginat că se poate întâmpla, dar până acum, motanul meu nu mi-a împletit niciodată părul, poate doar niște câlți, în timpul somnului. Dar uite-te la Pocahontas! Poate ar trebui să-mi schimb felina cu un raton!

via GIPHY

7. Sau că animalele te vor ajuta la curățenie, cum am văzut la Cenușăreasa și la Albă ca Zăpada…

Să ne înțelegem, tu faci curat după animalul de companie, nu invers. Știu, ar fi trebuit să mă resemnez demult cu chestia asta, dar când ai câțiva anișori, povestea pare cât se poate de plauzibilă!

via GIPHY

… Că broaștele și bestiile se transformă în prinți superbi.

Aici nu e vorba de frumusețe, cel puțin de frumusețea noastră, ci de a lor. Dar cred că e cea mai mare deziluzie dintre toate. Așa că, un mic reminder: broaștele și bestiile nu se vor transforma niciodată în prinți. Decât poate în ochii noștri. Și nici măcar iluzia negării nu durează multă vreme. Pam-pam!

Să fim frumoase până la adânci bătrâneți!

Foto: Ioan Cernei
Rochie: Cristina Cernei

De fapt, cred că toate filmele celebre ale lui Hitchcock sunt despre seducţie, despre captivarea subcoştientului în cele mai subversive moduri – pun pariu că habar nu avea ce efect poate avea asupra unei minţi fragede. De exemplu, în Vertigo am văzut cum Kim Novak îşi făcea un coc fără să aibă nevoie de oglindă, perie sau fixativ, şi atunci am crezut că aşa se face, în mod normal. Drept urmare, în ziua de azi, aşa mi-l fac şi eu. Deci, ce am învățat?

1. Trebuie să fii mereu în formă, nu doar vara la plajă. Pentru că nu se ştie niciodată când poţi avea surprize!

2. Dar bineînţeles, există şi soluţii de avarie…

3. Şi da, trebuie să fii stylish chiar dacă… De fapt, în special dacă eşti pe fugă! Doar ştii prea bine că în zilele în care nu te simţi în largul tău, te vei întâlni cu toată lumea.

4. De exemplu, o manichiură ciobită te va face să te simţi penibil, chiar şi când plăteşti la benzinărie. Într-un context romantic, nu mai zic.

5. La fel de stânjenitoare poate fi şi o coafură care se loveşte brusc de neprevăzut. Sau de o pernă, timp de opt ore.

6. De aceea, pentru situaţii de criză, e imperativ să înveţi să-ţi faci un coc din doar câteva mişcari, fără produse de styling, perie sau oglindă – doar cu câteva ace şi multă dibăcie!

7. Dacă nu te descurci fără ustensile sau cosmetice (doar încrederea în sine se sprijină de multe ori pe ele), asigură-te că le porţi mereu în geantă, fie că vorbim despre ruj, baton corector, parfum, pudră, perie de păr etc.

8. Nu se ştie niciodată când îţi vor prinde bine.

9. Pentru că, indiferent ce ar zice lumea, unele bloguri de street style care îţi sugerează că ar trebui să arăţi ca un homeless…

10. Sau prognoza meteo…

11. E OK să arăti fabulos! 

11. De fapt, uită de aparenţe. Doar se ştie că cine are pata pe tine, va încerca să se apropie în special dacă chiar dacă eşti pe fugă. Şi, în funcţie de cât de mult îţi place respectivul, îl vei categorisi drept romantic sau psihopat. 

12. În plus, puţin mister nu strică niciodată. Nu-ți fie teamă sa păstrezi o distanţă ce invită la presupuneri şi fascinaţie…

13. Chiar dacă tu îi stalker-ești fiecare mişcare pe rețelele sociale. Apropo de asta, fii foaaarte discretă cu spionajul. În special pe Instagram.

14. Nu uita că e foarte sexy să spui ce gândești, fie că e de bine…

15. … sau de rău.

16. Şi, când crezi că e cazul, poţi să ai inițiativa…

17. Să îţi arăti latura vulnerabilă…

18. Sau să oferi senzaţii tari…

20. Iar când vei descoperi că viaţa nu e ca-n filme, reproșează-i-o lui Hitchcock! Oricum, nu are rost sa alergi după tramvaie sau bărbaţi, pentru că apare întotdeauna altul.

FYI, acest material este un pamflet. Cu un sâmbure de adevăr :).

Beauty begins the moment you decide to be yourself. Coco Chanel