Am descoperit raiul pe Pământ, insula trestiei de zahăr, într-o dimineață innorată. Și acum, pe când beau un ceai de vanilie îndulcit cristale brune din trestie, îmi amintesc de prima cafea savurată în Mauritius. După un zbor de 15 ore, cu escala în Frankfurt inclusă, încă aveam chef să citesc, pentru că energia emisferei sudice te cuprinde de îndată ce inspiri aerul ușor sărat ce cuprinde acest tărâm. Iar cafeaua mi-a fost servită cu trei tipuri de zahăr (din zecile pe care le poți descoperi acolo).

De fapt, mă înviorasem puțin mai devreme, pentru că de îndată ce am ajuns la hotelul de cinci stele, am fost întâmpinată cu prosoape reci, aromate cu lemongrass (aroma de care m-am îndrăgostit acum ceva vreme, în Thailanda) să-mi răcoresc pielea, mâinile, sufletul… și parcă am uitat vicisitudine drumului lung, de deadline-uri, de dorințe sau de temeri.

Am senzația că mindfulness-ul e una dintre obsesiile epocii noastre. De fapt, a intrat deja de ceva vreme în vocabularul nostru de bază și se referă la valorificarea și glorificarea momentului prezent, nu doar la meditația de acest tip. Scopul e să nu te lași furat de trecut sau hipnotizat de vreun viitor mai mult sau mai puțin probabil, ci să trăiești clipa. Însă carpe diem e o misiune atât de firească atunci când spargi rutina zilelor trase la indigo pentru a te lăsa încântat, stimulat, vrăjit. Când admiri cristalul turcoaz al valurilor cum se fărâmițează cuminte și dispare în nisipul alb și fin; Când vezi cum Steaua Polară și Carul Mare se ivesc într-un petec complet neașteptat de cer; Când vegetația luxuriantă îți mângâie retina, iar parfumul de frangipani, mirosul; Când muntele vulcanic se împletește armonios cu Oceanul; Sau când auzi povești pe care nu le știai ieri… pur și simplu nu ai cum să nu fii absorbit de clipă.

Însă, dincolo de poezia insulei Mauritius care nu m-a cuprins doar pe mine, ci și pe milioane de iubitori de frumos și de Instagram. Sau pe Mark Twain, care zicea că “raiul a fost copiat după Mauritius”. Această insulă din Oceanul Indian îți poate oferi o vacanță completă, care te vindecă holistic. Nu este vorba doar despre plaje ravisante (cum se spune despre Maldive), doar despre diversitate culturală sau doar despre aventură, ori activități nautice (probabil știi la ce destinații populare mă refer). Nu. Mauritius, ca destinație, este un colț de rai all inclusive, unde îți poți potoli setea de aventură, de sublim, foamea de inedit, nevoia de deconectare, de conectare la sine sau la persoana iubită. Și, foarte important: îți poate hrăni curiozitatea, dar și pofta de dulce.

Am văzut insula Mauritius prin Eturia (o agenție de turism alături de care am descoperit și alte minuni ale lumii, precum Piramidele din Giza, pe Cristos Mântuitorul din Rio sau Machu Picchu). Și pentru că sunt foarte multe resurse de informare, aș vrea să pun accentul pe experiență în sine. Pe experiența emoțională, care te poate satisface indiferent că te definești ca intelectual, aventurier, explorator sau simplu turist. Pentru că odată ce se așterne timpul pe o amintire, rămâi doar cu ce ai simțit. Și poate fi suficient.

Ce trebuie să știi?

Pe parcursul descoperirii insulei, care este doar puțin mai mare decât Bucureștiul, observi aerul colonial în arhitectură, dar și în varietatea culturală. Mauritius era pustie până să fie descoperită mai întâi de arabi, apoi a fost abandonată. Apoi, a fost colonizată și botezată de olandezi, după Prințul Maurice de Orange (Mauritius e în latină), care au adus sclavi din teritoriile africane și au dus la extincție pasărea Dodo, iconică pentru insulă.

După ce a fost părăsită din nou, insula a fost colonizată de francezi o vreme , apoi de Imperiul Britanic, care a adăugat melanjului de sclavi oameni din India și China. Astfel, poporul creol e ca un mozaic de limbi, religii, bucătării și contraste. Comunicarea administrativă se face în limba engleză, cea din presă e în franceză, iar colocvial se vorbește creola – un fel de franceză simplistă. Și mi s-a părut foarte interesant că, deși toți mauritienii cu care am vorbit spuneau că se definesc ca mauritieni, indiferent că proveneau din Africa sau din Franța, comunitățile își conservă identitatea culturală.

Spre exemplu, o specialistă PR de la un hotel îmi povestea că, deși familia ei, cu rădăcini în Franța, e stabilită în Mauritius de zece generații, părinții ei se uită la televizor la M6, iar părinții soțului (britanici, foști coloniști) se uită la BBC – deci nu la posturi locale. Și am întrebat-o la ce se uită ea: “Ah, la posturi franțuzești, mais bien sûr!”.  Adevărul e că, deși sclavia a fost abolită în 1835, din câte am observat, în servicii lucrează mai mult persoane de origine africană, middle managementul e compus din indieni și chinezi, iar top managementul de francezi și englezi.

Ce poți să vizitezi?

Mauritius te surprinde la fiecare pas, dar cred că contrastul vizual preferat a fost cel dintre Oceanul Indian și muntele vulcanic Le Morne – Patrimoniu UNESCO. Aici s-a petrecut una dintre cele mai mari drame din istoria insulei, deoarece piscurile împădurite și peșterile au servit ca adăpost unor sclavi care evadaseră din lanțurile franțuzești. Iar când au văzut apropiindu-se un vas britanic care intenționa să îi anunțe de eliberarea lor, de frica morții în chinuri și tortură, aceștia s-au aruncat de pe stânci în speranța că vor sfârși liberi, în Ocean. Dar s-au prăbușit pe stânci. Le Morne e un simbol a luptei pentru idealuri universale precum libertatea sau rezistență împotriva opresiunii, evenimente care ne amintesc de trecutul sângeros al insulei. În present, aici poți să-ți exersezi și abilitățile de cățărător.

 Apoi, merită să vezi La Château de Labourdonnais, o casă care a servit ca reședință pentru familia Wiehe timp de 150 de ani – vizitarea acestui loc îți va lămuri multe dileme în legătură cu stilul de viață din vremuri coloniale, de la arhitectură la micile detalii care te teleportează în timp. Nu rata nici idilica Biserică cu acoperiş roşu de la Cap Malheureux (poate chiar cu prilejul căsătoriei?), este absolut fermecătoare și pare ideală pentru o ceremonie intimă.

Trebuie să vezi și Sir Seewoosagur Ramgoolam, prima grădină botanică din emisfera sudică, celebră pentru nuferii uriași. Însă dacă nu-I prinzi în floare, nu te întrista, oricum vei fi vrăjit de varietatea de plante exotice și de de toate acele nuanțe de verde.

Apropo de varietate cromatică, Pământul cu şapte culori este o zonă în partea de S-V a insulei cu dune pictate de natură culori diferite, de la roșu, la violet, albastru, roșu, maro, violet și  galben – nuanțe create prin melanjul lavei cu diverse minerale din sol… cenușă vulcanică, practic. Avertisment: tonurile pot varia, în funcție de momentul zilei, dar sincer, n-am văzut un fenomen mai fascinate de la Muntele Curcubeu încoace.

Tot în zonă, poți să vezi și cascada Chamarel, care se revarsă pe o lungime 100 de metri. Probabil îți va lua 20 de minute să o admire în toată splendoarea, însă vei petrece cel puțin o oră în Muzeul Ciudățeniilor din Chamarel unde te vei simți ca Alice în Țara Minunilor, proaspăt căzută în hăul mesmerizant. Sau, cel puțin, pozele tale de pe social media vor arăta așa.

Apoi, dacă ești amatoare de shopping sau dacă negocierea se numără printre pasiunile tale, îți recomand bazarul din Port-Louis, capitala Mauritiană, pentru mirodenii, perle de cultură ieftine, eșarfe de cașmir și bumbac de bună calitate. Pentru suveniruri, ceai de vanilie și rom, te poți opri la un supermarket.

Relaxare și aventură

Trestia de zahăr și turismul sunt principalii piloni ai economiei din Mauritius, deci nu e de mirare că sunt peste 200 de hoteluri, pentru toate toate gusturile (am scris despre hotelurile mele preferate pe elle.ro), de la locuri ideale pentru luna de miere, pentru familii, pentru persoanele interesate de sustenabilitate, de lux, de intimidate… practic, indiferent de cât de exigent ai fi în în preferințele tale, poți descoperi locul ideal printre multitudinea de oferte.

Important e să ajungi să te bucuri de un loc pe o plajă cu nisip fin, de unde să privești marea în zeci de nuanțe de albastru cu serenitate, adică fără frică de tsunami sau de rechini: totul, de la diversitatea paletei cromatice a Oceanului și până la protecția față de pericolele menționate se datorează recifului de corali. Și dacă tot nu sunt prădători, te poți bucura din plin de sporturi nautice. Aici poți face kitesurfing, schi nautic, snorkeling, scuba diving, sau te poți plimba cu o barcă cu fundul transparent să admiri viața marină sau să înoți cu delfinii.

Dacă ai gusturi burgheze, află că terenurile de golf sunt nelipsite din aproape niciun hotel, sau vor fi într-o locație apropiată. Iar spa-urile sunt absolute sublime, cu multe produse locale, dar și cu branduri de skincare de renume internațional – în Mauritius, luxul e la el acasă.

Apoi, în funcție de hotelul ales, te poți bucura în timpul sejurului ales de lecții de yoga, de meditație, de ateliere de sustenabilitate. Pe scurt, pot să-ți garantez că nu te vei plictisi deloc.

Ce  trebuie să guști

Culturi întinse de trestie de zahăr, papaya, litchi, ananas, cocotieri. Da, trebuie să guști măcar câteva dintre zecile de tipuri de zahăr din trestie pe care le găsești aici. Bineînțeles, și fructele exotice au alt gust când nu sunt de import. Dar romul… simplu, distilat din trestie de zahăr, sau fructat cu arome locale, trebuie gustat. În fiecare zi. Vizitează o distilerie degustă în voie și fă-ți provizii pentru acasă – este un suvenir ideal pentru cei dragi.

Dacă ești mai degrabă pasionat de vin, poți găsi un Shiraz sau un Chardonnay de calitate bună în aproape cu ușurință, deoarece Africa de Sud e aproape. Majoritatea hotelurilor de 5 stele au crame, somelieri și oferă posibilitatea unei degustări de vin – iată o idée pentru o seară rafinată.

Bucătăria creolă îmi amintește cel mai multe de India, with a twist. Dar are și influențe africane și chinezești. Practic, poți fi sigur că toate simțurile tale vor fi intrigate și mesmerizate de gastronomia locală. Iar dacă nu ești fanul condimentelor, află ca majoritatea restaurantelor cu specific internațional sunt la standard europene (cu majoritatea ingredientelor familiar, de import), iar în restaurantele din diferite bucătării specific (tailandeză, libaneză, indiană) respectă toate standardele.

De menționat e că pentru a călători în Mauritius nu ai nevoie de vaccine sau de alte precauții. Apoi, alegerea hotelului e crucială (dacă ai ghinion, poți sfârși la o plajă ca la 2 mai), de aceea îți recomand serviciile unei agenții specializate în vacanțe exotice, precum Eturia. Eu voi reveni în Mauritius în mod sigur. Nu de alta, dar mi-am uitat ochelarii de soare pe marginea piscine hotelului Royal Palm Beachcomber Luxury. Deci nu prea am de ales.

Acoperișurile Gasshō-zukuri, din satul Ogimachi Japonia

În Shirakawa-go, în Prefectura Gifu din Japonia, e un sat care pare înghețat in timp, în perioada Edo, pe vremea shogunilor și a samurailor. Ogimachi este patrimoniu UNESCO, iar casele țărănești (denumite minka) vechi de peste 250 de ani au acoperișuri gassho-zukuri, în traducere liberă “mâini împreunate pentru rugăciune”.

Aceste acoperișuri sunt proiectate de așa natură încât unghiurile înguste să nu adune deloc zăpadă deloc în timpul iernilor dure din Japonia. Hoinărind prin acest sat istoric, am făcut multe poze, dintre care nici una reușită (așa e când călătorești cu familia, și nu cu fotografi profesioniști) însă am vizitat o fabrică antică de mătase, casa unui samurai foarte respectat si am mâncat într-un local o supă în care nu știam dacă în farfura mea sunt insecte sau legume. Erau niște legume extrem de ciudate. Dar Japonia e o cu totul altă poveste.

Era frig, iar soarele avea dinți. Cu toate astea, m-am plimbat fără griji pe străzile înzăpezite și mi-am luat înghețată – pentru asta am plătit scump când am ajuns în țară, cu multe zile de gripă. Și mi-am luat suverinuri vrăjite, care îmi păzesc dormitorul de spirite rele. De fapt, mă anunță doar de prezența lor, prin clinchete cristaline. Superb!

Acoperișurile Trulli din Alberobello, Bari, Italia

N-am apucat să admir acoperișurile trulli din Alberobello la apus, așa cum plănuisem, pentru că am ajuns seara. Cînd călătorești, socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg. Să zicem doar că, deși eu eram la volan, cineva a ales un traseu greșit pe GPS, deci am bântuit toată ziua prin Puglia. N-are rost să lămuresc a cui a fost vina, probabil știi cum e cu micile ciocniri din călătorii. Alberobello e patrimoniu UNESCO, zona înfrățită cu  Shirakawa-go, din povestea de mai devreme.

Trulli fascinează atât amatorul de Instagram cât și călătorul de rând prin acoperișurile conice, construite fără nici o soluție de liant. Acoperișurile bizare, conice, sunt pictate cu simboluri magice, păgâne sau religioase (cruci, inimi, stele, semilune etc), la fel și pereții văruiți cu alb. Se spune că denumirea de trulli ar proveni din latinul trulla, care înseamnă cupolă din calcar.

Alberobello e un oraș construit în secret, deoarece contele Andrea Matteo Aquaviva a început construcția încălcând un decret regal, ce presupunea permisiune legală de la Ferdinand de Aragon (deh, erau rude) și bineînțeles, taxe în visteria statului. FYI, acoperișurile au fost cândva albe, dar timpul le-a măcinat culoarea, iar cupolele trulli au sex masculin și feminin (masculii au măcuilii denumite pinakkolo).

Castelul de lut Valea Zânelor, Porumbacu de Sus, Sibiu

Castelul de lut Valea Zânelor pare un loc parcă desprins din poveștile noastre, cu balauri, zmei și zburători. Și deși poate nu-și merită locul alături de  locuri medievale precum Alberobello sau Shirakawa-go, am fost de curând și pot spune că este o capodoperă a arhitecturii fanteziste. Probabil Gaudi ar fi fost mare fan.

Acest castel a fost ridicat recent de meșteri din Maramureș pe baza unei fundații din beton și pietre cu pereți din chirpici, și a izvorât din imaginația lui Răzvan Vasile, un publicitar care a renunțat la București în favoarea Maramureșului. “Tencuiala exterioară este de var și nisip și turnurile sunt din piatră de rău, zidite cu var și nisip. Totul este realizat cu materiale naturale, iar ferestrele şi uşile sunt diferite, fiecare cameră având intrarea sa separată.”, a explicat Răzvan Vasile, pentru casenaturale.org.

Probabil vă întrebați cum e înăuntru. Oh, sunt multe paie și miroase a fân și a poveste. Am înțeles că în curând camerele vor putea fi închiriate și… dacă aș ști unde, m-aș înscrie deja pe lista de așteptare.

Am cunoscut-o pe Oana acum ceva vreme, la lansarea spa-ului din Hilton. Șase ani mai târziu, eram în Bali, beam împreună o cafea și discutam despre beauty și spa-uri  într-o după-amiază caldă și umedă, clătind-mi ochii cu apa turcoaz a Oceanului Indian. Trebuie să spun, Oana Manole este un un guru al domeniului spa care și-a pus amprenta pe unele dintre cele mai originale și mai luxoase spa-uri din țară (Riserva Wine SPA la Ramada Oradea, Essenza SPA Crowne Plaza Bucuresti, Belaqva la Kronwell Brașov, Tisa Spa Olănești, să denumesc doar câteva) și din străinătate. Apoi, pe lângă cariera de consultant SPA, Oana este și instructor de yoga. Și connoisseur în materie de… Bali. De aceea, când am văzut că organizează o vacanță în arhipelagul indonezian sub hashtag-ul #aTasteofBali, pigmentată aventură, relaxare și yoga, mi-am trecut data în calendar. Pentru că promisiunea “cea mai frumoasă vacanță” era irezistibilă. La finalul călătoriei, mi-am aminitit de descrierea inițială și am zâmbit realizând că s-a ținut de cuvânt. A fost cea mai frumoasă vacanță, deja visez să revin. Iată de ce!

1. Plaje paradisiace

Sunt o femeie simplă cu plăceri simple. Vreau apă cristalină, transparentă, turcoaz. Nisip fin. Sunetul valurilor. N-am nevoie de foarte mult să fiu fericită, nu? Am avut parte de aceste lucruri, la care visez tot anul, atât în Kuta cât și în insula Gili. Vacanța e un circuit a locurilor preferate de Oana, și pot spune că are o intuiție excepțională, știe exact unde anume în Bali trebuie să mergi pentru a trăi momente de Instagram, pe care le poți revizita mereu în amintiri. Îmi propun să le revizitez și în realitate.

2. Surf

Surf-ul nu e doar un sport pentru australieni. Teoretic, oricine se poate ridica pe placă pentru a naviga valurile pe propriile picioare. În vacanță am avut parte și de două lecții de surf de la un instructor specializat, foarte haios, priceput  și răbdător. Din păcate, am căzut în prima zi și asta mi-a cam compromis demersul (auch!). Fetele îmi spuneau că trebuie să învăț cum să cad (lol). Tocmai de aceea, vreau să mă întorc neapărat să reiau lecțiile – am nevoie de cel puțin zece. Sentimentul de libertate pe care îl ai atunci când plutești cu valul nu poate fi descris în cuvinte, dar cei care fac asta regulat spun că îți golește complet mintea. Definiția mindfulness-ului.

3. Uleiuri esențiale, răsfăț și masaje balineze

În Bali, masajul este un stil de viață tradițional, nu doar o procedură spa. Îmi povestea un localnic că membrii familiei își fac masaj unii altora aproape zilnic. De aceea, nu e de mirare că toate terapeutele din spa-urile în care am fost erau maseuse de nota zece. În plus, obiceiurile lor (pe care le-am împrumutat și noi în salone) fac din masaj un ritual de vis. Înainte de orice, picioarele sunt spălate cu apă și lămâie în timp ce ești servită cu o băutură răcoritoare și natural, iar parfumul de frangipani îți invadează toate simțurile. Tot Bali-ul miroase a frangipani! Iar masajul balinez… este unic. Și crede-mă, trebuie să vezi cum e atunci când îl face o balineză.

4. Răsărituri și apusuri

Recunosc, în viața de zi cu zi nu prea admir răsărituri, pentru că îmi place să dorm (mult!), însă datorită jet lag-ului, în Bali am prins vreo două. Păsările se întrec în ciripit, o moschee din depărtări te cheamă la rugăciune și insula prinde viață, verde smarald. Totul sub ochii tăi, mirați că atât soarele cât și luna au loc pe cer în același timp. Cât despre apusurile dramatice, înmuiate în roz și purpuriu, pot spune că sunt spectaculoase în fiecare seară și merită savurate pe îndelete lenevind pe plajă, sau în timpul unei ore de yoga. Însă cel mai tare mi s-a lipit de creier un  anumit moment: eram sus, pe speed boat, valurile mă stropeau cu apă sărată dar erau uscate imediat de vânt, soarele se îneca în ocean, iar în boxe răsuna melodia Electric Feel de la MGMT. Electric feel!

5. Alimentație sănătoasă și delicioasă

La un local modest pe o plajă din Badung am aflat că nimic nu se compară cu peștele din ocean pus direct pe grătar, fie că e red snapper sau mahi-mahi. La care se adaugă și fructele de mare, proapete-de-tot. Dar și ananasul, mai dulce decât aș putea vreodată sa-l cumpăr de la noi. Pot spune că am făcut mici excese la acest capitol în Bali, dar nu s-a depus nici un gram, pentru că aceste alimente sunt o sursă curată și sănătoasă de proteine și Omega3. Dincolo de acest aspect, trebuie să menționez că mâncarea e absolut delicioasă în Bali, oriunde ai merge. Oana ne-a ghidat atât către restaurante tradiționale, cât și îl locuri cool, trendy și chiar sofisticate, ce respectă exigențele oricărui mare oraș. Îmi vin în minte un smoothie bar din Badung, o terasă din Gili și multe cafenele din Ubud, ce delectează atât papilele gustative cât și social media.

6. Yoga

În această vacanță, yoga este ingredientul cheie, pentru că practicam aproape  în fiecare zi, cu Oana. Însă am făcut câteva ore și la Yoga Barn din Ubud, una dintre cele mai renumite destinații pentru yogi din întreaga lume. Acolo e un mic paradis sacru, ce capturează esența insulei într-un mod artistic. Se țin clase de Hatha Yoga, Vinyasa Flow, Power, Pranayama, Restorative, Iyengar, Kundalini, Yin & Anusara dar și meditație, terapie prin sunet și ecstatic dance. În urma unei ore de meditație dătătoare de revelații cu Punnu Sigh Wasu, maestru Reiki și vindecător spiritual, am decis să fac o ședință privată cu el. L-am rugat să-mi echilibreze chakrele și am avut o discuție foarte interesantă, dar asta e o altă poveste.

7. O oază de romantism

În Bali, luxul este accesibil, băile sunt în aer liber, pline de vegetație, camerele sunt superbe și piscinele curate. Condițiile au fost foarte bune în toate cele trei locuri în care ne-a dus Oana. Însă mai mult decât atât, am remarcat că ea are talentul de a atrage oameni cu o energie deosebită. Pot spune că tot grupul a fost într-o simbioză perfectă și m-am bucurat să cunosc persoane cu preocupări civice și ecologiste, din exteriorul bulei mele. Însă când am ajuns în Gili, am înțeles de ce Bali e una dintre destinațiile preferate pentru luna de miere. Micuța insulă pare desprinsă din povești: resorturi intime, superb decorate, străzi ornate cu luminițe, ca de sărbătoare, terase idilice la malul mării. Și o plajă de wallpaper. Cred că e unul dintre cele mai romantice locuri în care am fost vreodată!

8. Ofrande, oameni și zei

Bali e exact cum l-am văzut în filmul Eat Pray Love, numai că atunci când imaginile sunt dublate și de emoții, totul capătă o altă dimensiune. Pe de o parte sunt peisajele exotice, de care ochiul meu est-european, de climă temperat-continentală, e complet mesmerizat. Pe de altă parte sunt gunoaiele, pentru că Bali nu are o infrastructură modernă. Apoi, e simplitatea și curățenia farmecului balinez. Copii care adună meduze moarte de pe plajă și sunt într-al nouălea cer jucându-se cu nisip. Vestici zâmbitori, în căutarea spiritualității. Trafic fără reguli, în care nu se întâmplă accidente. Sos sambal. Starbucks. Uleiuri esențiale naturale. Insecte uriașe. Saloane de masaj. Bazaruri. 1000 de zei. Ofrande în fiecare zi, la orice colț. Unele dintre ele conțin și țigări, pentru că balinezii cred că zeii sunt ca noi. Temple și ritualuri sacre. Eternul război dintre bine și rău, în care binele învinge mereu.

9. Inspirație

După cum spuneam, mi-aș dori să mă întorc. Ubud e hub-ul cultural al Bali-ului. Vibrează de viață, diversitate și culoare, ca o piatră prețioasă în mijlocul junglei. Aș vrea să mă dau din nou în celebrul leagăn, să sorb aromata cafea luwak (acea cafea ingerată în prealabil de civeta de palmier), apoi să merg la o oră de meditație la The Yoga Barn. Să revăd galeriile Muzeului de Artă Agung Rai, cu operele care reflectă esența acestei civilizații, de la lanurile de orez la zeii răzbunători. Apoi să scriu pe o bancă în grădina muzeului, alături de o bătrână care schițează, în chinchetele de clopoței ale fetițelor care iau o clasă de dansuri tradiționale. Să citesc nestingherită. Bali e un loc care îți cristalizează gândurile, te reconectează la tine și în același timp îți deschide mintea spre nou, spre inedit.

10. Refresh

Vacanța din Bali s-a întâmplat într-un moment cheie din viața mea. Îmi dădusem recent demisia, eram burnout (voi scrie și despre asta în curând) și indiferent unde aș fi fugit, aveam senzația că port o povară. Mi se terminaseră bateriile. O vacanță nu te poate vindeca, pentru că ne purtăm gîndurile cu noi oriunde am merge, însă ne poate da un refresh. Iar pentru mine, descoperirea acestui loc a fost echivalentă cu reinstalarea Windows-ului pe PC. M-am deconectat complet și mi-am reorganizat prioritațile după o nouă schemă. Iar în vârf, acum tronează visele mele.

Dacă poftești #aTasteofBali, 4 octombrie, Oana Manole pleacă în Bali cu un nou grup, deci stai cu ochii pe ea pentru următoarele vacanțe. Și mai jos, o galerie foto ca preview!