Ce-mi văd ochii?! Sauna imensă era ticsită de o echipă de… sportivi, asta se vedea foarte clar. Iar în plan secundar, remarc că unii erau acoperiți parțial cu cearceafuri, iar unii în costumul lui Adam. Cred că am făcut deliciul publicului când am dat cu un pas înapoi, și eram pe cale să trântesc ușa, ca și cum aș fi surprins pe cineva la toaletă. Dar m-a oprit Alexandra: „Am ajuns aici, deci trebuie să intrăm, suntem în ușă, e penibil…”. Mă gândeam că tocmai m-am trădat că nu sunt cehoaică. Și am intrat, fără să mă uit strânga-dreapta.

Apoi remarc mai în spate, erau și niște doamne, la fel de dezinhibate. “Ah, am uitat să te avertizez, aici nudismul e normal în saună, și nu impresionează pe nimeni”, mi-a zis sora mea. Noi, amândouă cu costumele de baie pe noi, plus cearceafuri speciale. Doar deh, suntem formate de o societate pudică (oarecum). Dar într-adevăr, nimeni nu se uita le nimeni, oamenii mai socializau, dar privindu-se în ochi. Și nu știu când și cum ar putea să fie și la noi o atmosferă așa de relaxată – până la urmă, suntem latini.

După acest episod, am început să cercetez acest subiect și am aflat că, într-adevăr, nu e sănătos să porți costum de baie la saună, pentru că sunt confecționate din materiale sintetice (adică petrol), iar când se încing (la temperaturi între 80 și 95° Celsius) emană diverse substanțe, și nu e OK, în special din punct de vedere medical (te predispui la infecții ginecologice). Iar apoi, principalul beneficiu al saunei e detoxifierea prin transpirație, purificarea pielii, deci dacă ești acoperită, îți minimizezi beneficiile.

Nu spun că trebuie să faci nudism la saună (deși România e una dintre puținele țări din Europa unde asta nu e o practică comună), dar te poți acoperi cât consideri că e necesar cu cearceaful special destinat acestui scop. Chiar și prosopul îți sufocă pielea, prevenind detoxifierea pielii, care e, la urma urmei, cel mai mare organ, și prin el eliminăm o foarte mare parte a reziduurilor. Uite, de exemplu, arsurile pe suprafețe mari ale corpului devin letale tocmai pentru că organismul nu mai poate excreta toxinele.

De-a lungul timpului am adunat mai multe indicații pentru folosirea saunei, în afară de cele evidente, precum dușul obligatoriu sau că trebuie să intri desculță.

• Nu purta bijuterii (se încing) sau machiaj. Sauna îți oferă prilejul de a-ți curăța pielea, iar acest lucru nu se va întâmpla dacă porii sunt blocați de ford de ten. Din contra, după două reprize de saună alternate cu duș, poți să-ți aplici o mască hidratantă (eventual, transparentă, să nu sperii oamenii) pe față și pe păr. Căldura va facilita penetrarea ingredienților activi.
• Așează prosopul în așa fel încât să îți cuprindă întreaga suprafață a corpului. În primul rând pentru tine, dar și pentru cei ce se vor așeza dupa aceea.
• Oferă spațiu celor din jur și nu îi studia. E treaba lor dacă au câteva kilograme în plus sau în minus, dacă s-au epilat etc.
• Nu petrece mai mult de un sfert de oră în saună – expunerea prelungită la temperaturi așa înalte poate cauza greață, senzație de leșin, dureri de cap, deshidratare.
• Nu consuma alimente grele înainte de saună (eventual, ceva light), iar după, hidratează-te cu apă minerală.

Fotografie din spa-ul Hotelului Kronwell

1. Grădina japoneză din Herăstrău

Au înflorit cireșii din grădina japoneză! Dacă nu știai, avem așa ceva în Herăstrău, aproape de intrarea de la Arcul de Trimf. A fost amenajată cu sprijinul Ambasadei Japoniei în România și a Fundației Comemorative a Expoziției Mondiale Japoneze. Acolo poți să practici hanami (privitul florilor, în japoneză) sau te poți învârti printre cireși ca Chiyo, din filmul Memoriile unei gheișe.

2. Shiseido Spa

Dacă ai chef de leneveală, te poți bucura de o după-amiază japoneză la Shiseido Spa, din cadrul Stejarii Country Club. Decorul zonei de relaxare și a întregului spa, muzica, modul în care e servit ceaiul… toate aceste elemente te vor teleporta în Japonia. Trebuie să admiri (și să atingi, când nu se uită nimeni) kimono-urile vintage care decorează pereții încăperilor – sunt superbe!

3. Tot Shiseido

Dacă tot treci pe acolo, îți recomand și un ritual facial cu produse Shiseido, realizat de Alina Agache, kinoterapeut la Stejarii Country Club. E extrem de talentată și te va relaxa de la prima atingere. Eu folosesc Shiseido în mod curent, pentru că am credința fermă că japonezii știu cel mai bine cum stă treaba cu îngrijirea pielii. OK, poate exagerez cu generalizarea, dar gândește-te că femeile nipone au în cultura lor un ritual de îngrijire a tenului din 5 (chiar și 6-7-8) pași, și arată extrem de tinere, la vârste la care noi suntem deja numite doamne.

4. Japan Stone Spa

Dacă îți dorești o alternativă mai intimă, îți recomand alt spa de inspirație japoneză, din zona 1 mai. Japan Stone Spa a fost fondat de Antoaneta Manea (pentru prieteni, Betty) care a lucrat în Japonia ca estetician timp de un deceniu până să pună bazele acestui proiect. Dată fiind experiența ei, nu e de mirare că toate ritualurile respectă rigorile nipone, sau că locul e amenajat în mare parte cu elemente comandate din Japonia. Îți recomand un tratament facial tradițional, cu excremente de privighetoare (trust me), sauna japoneză și un ceai servit pe terasa verde.

5. Kanpai Bistro

Deja avem câteva  restaurante japoneze în București, dar dacă ai poftă de un sushi delicios, pregătit de un chef japonez, îți recomand să vizitezi (sau să comanzi de la) Kanpai Bistro. Bucatele japoneze au foarte multă artă, și știu asta pentru că am urmat un curs de gătit care m-a convins că mai bine mănânc sushi de-a gata. Dar în urma recomandării unei colege am fost la Kanpai, și pot spune că îi sunt recunoscătoare pentru sugestie.

6. Expoziția „Shunga. Arta erotică a stampelor ukiyo-e” de la Artmark

Până joi, 21 aprilie, când va avea loc licitația, poți admira la Artmark o colecție fascinantă de stampe Ukiyo-e, lucrări interzise în Japonia secolului XX, care au  inspirat artiști precum Toulouse-Lautrec, Beardsley, Rodin sau Picasso. Școala de artă Ukiyo-e este recunoscută pentru opere denumite shunga (“imaginile primăverii”, un eufemism pentru sex) și vei admira lucrările artiștilor Utamaro, Hokusai și Kunisada, care vor fi prezente și la licitație. Dacă te gândești la achiziții, află că prețurile de pornire încep de la 250 – 300 euro și pot ajunge până la 900 euro.

7. Piercing

Am înțeles de când eram (mult prea) mică faptul că japonezii sunt altfel, de când am găsit prin casă Rogojina de rugă a cărnii, o carte de Qing Yin Xiansheng. Nu, nu ți-o recomand (deși e o metaforă fantastică pentru contrastul dintre umanitate și instinct), ci te invit să citești Murakami. De data asta nu Haruki (care e deja pop culture), ci Ryu Murakami. Vei parcurge paginile cărții Piercing într-o singură după-amiază, care te va transpune în mintea unui străin. Doar atât îți zic. Eu mă întreb doar cui i-am împrumutat-o, n-o găsesc nicăieri.

8. Machiaj de gheișă

În acest sezon, Margiela ne-a propus un machiaj care amintește de tenul pal, pudrat cu făină de orez, al gheișelor. Nu știu dacă acest look te caracterizează, dar poți să-l încerci, just for fun! Alături de un pahar cu sake.

9. Cei șapte samurai

La sfârșitul celor 3 ore, vei fi foarte fericită că te-ai uitat la acest film clasic, din anii ’50, îți va alimenta fascinația pentru cultura japoneză și te va convinge să le povestești despre Cei șapte samurai și prietenilor. Îți recomand să-ți continui seara cu filmul Shutter (nimeni nu face horror mai bine decât japonezii), sau, dacă ești gamer, cu oricare dintre jocurile Fatal Frame.

10. Istoria japoniei
 
Nu m-am mai amuzat așa copios demult! Cu clipul de mai jos, vei vedea istoria Japoniei compilată în 9 minute, și vei muri de râs :).

La poalele muntelui Postăvaru, chiar vis-a-vis de pârtia principală din Poiana Brașov, vei zări Teleferic Grand Hotel http://telefericgrandhotel.ro un hotel exclusivist deschis în anii ’70, care, după o perioadă de pauză, a fost renovat și modernizat în urmă cu câțiva ani. Despre ospitalitatea acestui loc, priveliște, confort, bucătărie și despre atenția minuțioasă la cele mai mici detalii aș putea să povestesc mult și bine (de fapt, chiar am făcut-o în galeria foto). Dar, ca orice beauty editor, trebuie să mărturisesc că experiența de spa e cea care mi-a rămas cel mai pregnant în minte după ce am petrecut un weekend la Teleferic.

Am ajuns seara târziu, când deja se întunecase, și după ce m-am cazat și am băut un pahar de prosecco, m-am schimbat în halat. Cu ultima fărâmă de energie care îmi rămăsese în urma ultimului deadline, m-am îndreptat spre zona de spa. Știi, indiferent cât de obositoare sau de solicitantă mi-ar fi fost săptămâna, înotul și câteva minute de saună mă relaxează atât de mult, încât orice își pierde din importanță.

De când am deschis ușa, m-a cuprins o toropeală dulce și caldă, iar când am dat cu ochii de piscină, am abandonat turul spa-ului în favoarea unor ture de bazin. Vezi, acest gen de entuziasm de nestăvilit e cel care m-a făcut când eram mică să sar într-o piscină goală și să îmi rup călcâiele – n-o să uit în veci cum mergeam prin casă cu ghipsurile înfipte în platforme de Spice Girls. Și mă felicit mereu că nu mi-am pierdut acest avânt de-a lungul anilor, în pofida vicisitudinilor, pentru că altfel mi-aș refuza multe clipe frumoase! Ce vreau să spun e că piscina era plină, iar apa era caldă și primitoare.

După o vreme de bălăceală (a se citi bras combinat cu plută) am vizitat, pe rând, sauna uscată, sauna umedă și pe cea cu infraroșu, care are proprietăți detoxifiante și puterea de a topi grăsimea viscerală (din jurul organelor). Am făcut doar pauze mici de dușuri, pentru a-mi regla temperatura corpului. Iar după aceea am dat cu ochii de jacuzzi-ul exterior! Mi-am asumat faptul că trecerea de la aerul de saună la cel de munte mă va trezi din amorțeală, mi-am luat halatul pe mine și am strâns din dinți câteva secunde, până am intrat în apa cu bule care face hidromasaj. Pot spune că nu am regretat decizia, pentru că atunci când privești luna plină dintre munți, prin aburul cald din jacuzzi, totul capătă o altă perspectivă. Apoi, ghici ce s-a întâmplat?! A început să ningă cu fulgi mari și pufoși, care se topeau înainte de a-mi atinge pielea. Wow! Nu m-aș fi așteptat la zăpadă în martie, dar a fost un episod scurt, ca un vis.

Reveria a fost întreruptă de un terapeut care m-a anunțat că mă așteaptă la masaj. M-am ambalat imediat și l-am urmat cu rugămintea de a-mi face o combinație de masaj de relaxare cu unul anticelulitic, acolo unde e cazul. Am fost foarte inspirată să cer asta, pentru că, dacă ar fi fost o terapie strict pentru răsfăț tactil, aș fi adormit de tot pe masă, mirosind a ulei de trandafiri. Și nu garantez că ar mai fi reușit cineva să mă deranjeze până dimineață.